Dragoste in vremea recesiunii

Lui T. i-au trebuit vreo 20 de ani ca sa ajunga sa se indragosteasca de-adevaratelea de o femeie. Nu neaparat ca fusese vreun adolescent introvertit sau vreun tanar stangaci, banal si neinteresant pentru fete, dimpotriva, doar ca se astepta sa gaseasca un "el" in varianta feminina, ceea ce s-a dovedit a fi foarte dificil. Pana la urma, cand a fost sa fie, l-a lovit rau. Foarte rau. Se transformase, nu-l mai interesa nimic si nu-si mai dorea nimic in afara de "ea". O iubea cu fiecare celula si cu fiecare gand si cu fiecare tresarire. Nu exista spasm al trupului sau ori strafulgerare a imaginatiei sale care sa nu-l duca instantaneu cu gandul la ea. Dar, asa cum se intampla de multe ori, pe ea n-o durea nici macar in cur de T. sau de pasiunea lui. Probabil ca daca o luai putin mai tare, nici nu stia cine e sau de unde ar putea sa o cunoasca. Nici macar nu mai are importanta de unde-o cunostea. Cert e ca, dupa o vreme, T. si-a cam bagat pula in vorba aia cum ca "dragoste cu de-a sila nu se poate", a urmarit-o intr-o zi pana acasa, a intrat peste ea si si-a concretizat dragostea. "Tanara violata si supusa la perversiuni sexuale, apoi ucisa cu o brutalitate de neinchipuit" aveau sa spuna stirile de la ora 5 cateva zile mai tarziu. A omorat-o pentru ca nu suporta gandul ca ar mai putea-o iubi sau avea si altcineva. Banal, ar spune unii. Dar probabil ca nu e nimic banal in a-ti petrece tineretea iubind o curva care se crede prea buna pentru tine.

F. a avut noroc. Femeia pe care o iubea l-a iubit inapoi. O vreme. Asta pana cand obisnuinta si rutina i-au dat deoparte valul de indragosteala de peste ochi si vazut tot ce era de vazut la F. Punguta pe care o pastra mereu la el cu fire de par culese din peria cu care isi peria ea parul in fiecare seara a pus-o un pic pe ganduri. Nici macar perechile de bikini purtati sau fotografiile cu ea la dus pe care le-a gasit intre lucrurile lui n-au socat-o pe de-a-ntregul. Dar filmul s-a rupt cand a descoperit ca, de cateva ori pe luna, isi bea ceaiul de dimineata cu cateva picaturi din sangele ei menstrual. Nici macar n-a mai stat prin preajma sa afle cum il obtinea.

Doar M. a ales o cu totul abordare a problemelor. Beneficiind de aceeasi reciprocitate magnifica si inaltatoare a sentimentelor sale, isi tinea iubita in puf. In fiecare zi trandafiri sau bomboane, in fiecare noapte lumanari parfumate si bai cu spuma. Cadouri, bijuterii, parfumuri, weekenduri la munte, vacante la mare, tot tacamul. M. era cuprins de un romantism atat de efervescent incat nici macar n-a indraznit sa-i sugereze ca, poate, ar putea sa i-o mai ia si ea in gura din cand in cand. Sau sa-l lase sa i-o bage in fund. Sau ca ar putea sa faca sex in orice alt mod decat in pat, cu muzica in surdina, la lumina lumanarilor, cu el deasupra. Nu. Romantismul lui era absolut, respectul pentru ea era absolut, altruismul lui era absolut. Nu conta nimic in afara de ce isi dorea ea sau, de fapt, de ce credea el ca isi doreste ea. Pentru ca totul s-a terminat brusc cand a descoperit si el ca ea isi dorea de fapt sex in trei cu doi indivizi dubiosi care se inghesuiau sa intre amandoi odata in funduletul ei stramt.

Si stai si te intrebi, oare chiar merita iubirea tot ce crede lumea despre ea? Sau nu e nimic altceva decat o forma a unei obsesii care, daca ar avea alt obiect, iar nu o "reprezentanta a sexului frumos", ti-ar aduce un bilet de tratament la azilul de boli mintale?